Istoricul dezvoltării pudrei de latex redispersabil

Cercetările asupra pulberii de cauciuc redispersabile au început cu I. în Germania în 1934, pulbere redispersabilă de latex pe bază de acetat de polivinil G. Farbenindus AC și latex pulbere japonez. După cel de-al Doilea Război Mondial, a existat un deficit grav de forță de muncă și resurse de construcție, forțând Europa, în special Germania, să adopte diverse materiale de construcție cu pulbere pentru a îmbunătăți eficiența construcției. La sfârșitul anilor 1950, companiile chimice Hirst și Wacker din Germania au început producția industrială de pulbere de latex redispersabilă. La acea vreme, pulberea de latex redispersabilă era în principal de tip acetat de polivinil, utilizată în principal pentru adeziv pentru prelucrarea lemnului, grund de perete și materiale de perete pe bază de ciment. Cu toate acestea, datorită temperaturii minime ridicate de formare a peliculei, rezistenței slabe la apă și rezistenței la alcalii a pulberii adezive PVAc, utilizarea sa este foarte limitată.
Odată cu industrializarea cu succes a loțiunii VAE, VA/VeoVa și a altor loțiuni, în anii 1960 a fost dezvoltată pulbere emulsie redispersabilă cu o temperatură minimă de formare a peliculei de 0 grade, rezistență bună la apă și rezistență la alcalii. După aceea, aplicarea sa a fost promovată pe scară largă în Europa, iar domeniul său de aplicare s-a extins treptat la diverși adezivi structurali și nestructurali pentru construcții, modificarea amestecului uscat de mortar, sisteme de izolație și finisare a pereților, adeziv de nivelare a pereților și tencuială de etanșare, acoperire cu pulbere și chit de construcție. .